When people are free to do as they please, they usually imitate each other…

When people are free to do as they please, they usually imitate each other…

Deoarece a fost vizată capacitatea Ministerului Sănătății de a administra treburile în domeniul sănătății, în special privind reformele inițiate în cadrul sectorului (a se vedea “Poziția publică a CREDO și Asociația Filantropică ProHumanitate” precum și show-ul de presă nr.1) am simțit nevoia să reacționez. Cu scuzele de rigoare pentru o eventuală duritate, mă simt în situația când nu pot să nu reacționez, utilizând dreptul la replică.

În primul rând, nu pot să nu reacționez la pretinsele argumente prezentate de Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CREDO) în preambulul pozitiei publice dar și acele enunțate pe parcursul show-urilor de presă, din simplul motiv că acestea sunt doar invenții, sau fantezii ale unor persoane neinformate care nici nu-și dau osteneala să intre în esența anumitor situații. Drept dovadă pot fi aduse statistici verificate,  după cum urmează:

1. Cu privire la “rata mortalității care este de 2 ori mai mare ca media pe Europa…”, vedeți graficul care prezintă datele pentru CSI, Europa, Moldova și alte țări în comparație. Se vede clar că Moldova este în lista celor cu mortalitate înaltă, dar deloc nu apare ca una cu o mortalitate “de 2 ori mai mare…”. Informația preluată de la OMS, Health for all database: Mortalitatea cauzată de maladiile cardiovasculare, la 100000 populație, anul 2009.

Afirmația că “…60% din persoanele care suferă de boli de inimă decedează în Republica Moldova… și în Europa această cifră este de 2 ori mai mică” este total eronată. Presupun că intenția a fost de a spune că în structura mortalității generale în Republica Moldova, maladiile cardio-vasculare au o pondere de aproximativ 56%, doar că această cifră descrie paternul comun al țărilor din regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății și nu diferă esențial (a se vedea aceiași bază de date).

2. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu are nici o recomandare către autoritățile naționale cu privire la deschiderea unui centru de cardiochirurgie la fiecare 1 milion de populație. Această declarație este luată din pod probabil și poate fi ușor verificată, contactând Biroul OMS din Republica Moldova sau Biroul regional OMS din Copenhaga pentru documentare. Dacă cineva se confruntă cu dificultăți în găsirea datelor de contact, sau site-urile respectivelor birouri, îi pot ajuta cu ușurință și le pot chiar explica cum decurge un process civilizat de documentare și informare.

3. În ce privește reducerea mortalității din cauza maladiilor cardiovasculare cu 30% urmare instituirii unui centru de cardio-chirurgie “conform recomandărilor OMS” mă întreb de unde ia lumea astfel de date? Vă rog să-mi arătați și mie și eventual altor persoane dornice de a cunoaște sursele miraculoase din care vin aceste date. Ministerul Sănătății nu cunoaște și nu folosește decît surse oficiale și bine verificate. În structura mortalității generale, maladiile cardio-vasculare dețin locul întâi în toată lumea economic dezvoltată și, dacă s-ar inventa o modalitate de reducere a acestei mortalități cu 30%, această invenție ar fi demnă de premiul Nobel în domeniul sănătății.

4. Lista de așteptare, în sensul termenului utilizat în domeniul sănătății (ca regulă, lista de așteptare este un instrument ce se crează cu scop exclusiv de control al cheltuielilor în domeniul sănătății, un exemplu elocvent în acest sens este Canada) în Republica Moldova nu există deocamdată. Crearea acestor liste ar fi o prioritate pentru Ministerul Sănătății pe viitor, poate începând cu anul 2013. Între timp, majoritatea internărilor la noi se fac de urgență și nu în baza planificării. Astfel, afirmațiile “un rând viu de aproximativ 2500 copii și 5000 adulți, din care anual mor și care anual se nasc oameni, cetățeni ai RM…” nu sunt decât ficțiune.  Există însă în Republica Moldova un registru de evidență a pacienților cardiaci (și nu cardiatici, cum s-a pretins) de aproximativ 700 pacienți în total care trec o diagnosticare pre-operatorie standardizată, dar aici nu putem utiliza termenul listă de așteptare din motivele explicate mai sus. Astfel, în condițiile actuale, orice persoană care are nevoie de intervenție chirurgicală în regim de urgență, este operată imediat conform indicațiilor și nu este inclusă în “listă de așteptare”.

5. În ce privește “lipsa capacităților” de a efectua intervenții chirurgicale pe cord în Republica Moldova. Anual se nasc cca 160 copii cu malformaţii cardiace congenitale și doar aproximativ 1/3 din acești copii  necesită intervenţii chirurgicale pe cord în primul an de viaţă. Anual, în Republica Moldova se efectuează cca 300 intervenţii chirurgicale pe cord la copii, acoperind integral necesităţile în asistenţă medicală specializată.

Pot continua la nesfîrșit această listă de “inexactități”, însă nu am nici timp și nici dorință să le contest. Există alte priorități și multe probleme care necesită o soluție. Am venit în Ministerul Sănătății din sectorul neguvernamental cu dorința de a aduce resurse noi și de a contribui la reforme. Mă așteptam din partea colegilor din sectorul neguvernamental la un dialog constructiv, fiindcă așa se pretinde cel puțin că sectorul neguvernamental stimulează reformele, promoveză ideile noi… În schimb, mă aleg cu ceva greu de calificat din partea unor colegi, care nici n-au încercat elementar să ridice receptorul să discute și să facă un mic efort intelectual ca să înțeleagă ce se întâmplă (telefonul meu mobil îl are toată lumea și adresa electronica la fel și nimeni nu se poate plînge că a fost ignorat în momentul cînd m-a contactat). Întotdeauna am crezut că rolul societății civile este să pună umărul, să contribuie acolo unde statul încă nu a acumulat suficiente competențe și resurse, să critice când este necesar, să propună soluții alternative și lista poate fi continuată. Fenomenul cu care m-am confruntat miroase mai mult a sabotaj de prost gust, cusut cu ață albă. Tot mă întreb care a fost scopul acestei acțiuni care în primul rând i-a compromis pe cei care au pornit tot bîlciul, că altfel nu știu cum să-l numesc, în momentul în care cineva cu pretenții mari de expert coboară la un nivel primitiv de etichetare a Ministerului Sănătății cu “lipsă de profesionalism, incapacitate de înțelegere…”  și multe alte isterisme nedocumentate adiacente.

În momentul în care acești dragi colegi ONG-iști s-au prins  că nu pot merge pe argumente de conținut (vedeți mai sus de ce) au hotărît să meargă pe argumente de proces în show-ul de presă nr.2  și au însinuat multe lucruri care i-au coborât uimitor de jos de pe piedestalul corectudinii și deontologiei ONG-iste –reformiste. Atît de jos că nici nu merită o replica.

Pentru persoanele și colegii ONG-iști care principial se documentează înainte de a afirma sau critica ceva, pot  să menționez că studiul de fezabilitate a Spitalului Clinic Republican a fost efectuat pe parcursul anilor 2008-2009 (unde s-a lucrat cu o duzină de experți internaționali cu renume), în așa fel ca Raportul acestui studiu să fie publicat, încă în anul 2010 pe pagina web a Ministerului Sănătății. Recomand să vizitați această pagina web unde veți găsi documentele care prezintă interes din aspect de luare a deciziilor și politici de domeniu (apropos, aceste documente au fost plasate la insistența mea, atunci cand încă eram membru al Consiluilui Național de Participare…).  Printre acele documente poate fi găsit și Planul general de dezvoltare a spitalelor și multe alte documente de valoare și pe care se bazează deciziile Ministerului Sănătății contestate ultima vreme de colegi.

În al doilea rând, vă asigur că pâna acum nu a fost desființat nici un centru de chirurgie a inimii și nu a fost oprită sub nici o formă acordarea serviciilor medicale. Informație detaliată la acest subiect a fost prezentată în cadrul conferinței de presă organizată de Ministerul Sănătății în mod planificat pentru a informa populația Republicii Moldova și a explica esența acestei reforme. Reorganizarea Spitalului Clinic Republican a fost efectuată de catre Ministerul Sanatatii ca urmare a recomandarilor Curtii de Conturi si a unui studiu de fezabilitate efectuat cu suportul Bancii Mondiale. Acum, chirurgii din cadrul sectiilor vor avea mai putin lucru administrativ si mai mult timp pentru pacienti, iar banii economisiti – circa 500,000 lei anual – vor putea sa fie redirectionati de la cheltuieli administrative catre servicii si medicamente pentru pacienti. Secţiile de chirurgie a inimii rămân structuri functionale și importante ale Spitalului Clinic Republican, iar schimbarea denumirii nu afectează accesul şi calitatea serviciilor de cardiochirurgie care sunt prestate, în continuare, în volum deplin şi calitate bună. Prin intermediul reformei date, în cadrul SCR au fost eliminate doar unele funcţii administrative care se dublează.

În al treilea rând, așa cum am mai scris pe blog mai înainte, reformele au demarat și au demarat cu succes. Deci nu vom fi surprinși dacă în timpul apropiat vor mai apărea persoane concrescute cu fotoliile de șef, cu cheile de la safeu, cu mașini cu șofer și cu alte facilități administrative și aceste persoane vor reuși să “convingă” Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului, sau alți experți nedocumentați că în Republica Moldova drepturile omului sunt încălcate și în general totul decurge altfel decât în toată lumea. Totuși, dacă pretindem că vrem să mergem înainte și nu “înainte unde era mai bine” aceste reforme trebuie și vor fi promovate mai departe cu și mai multă perseverență. Pe pagina web a Ministerului Sănătății este plasată Foaia de parcurs: Accelerarea reformelor în domeniul sănătății prin politici investiționale, la rubrica transparența decizională. Vă rugăm pe toți cei care sunteți interesați și doriți să vă documentați sau să vă pronunțați, să nu ezitați să o faceți. Ideile și discuțiile constructive sunt mai mult decât binevenite.  Ele constituie și o contribuție valoroasă pentru reorientarea sistemului sănătății spre pacient. De aici vine, dacă ați observat și motto-ul meu: Nihil novi de nobis sine nobis, ceia ce înseamnă Nothing about us without us (Nimic despre noi fără noi). Și în final aș dori să închei cu un proverb chinezesc: The person who says it cannot be done should not interrupt the person who is doing it…

NB. Expresia din titlul acestui articol îi aparține lui Eric Hoffer.